Dependențele. Probabil cele mai dificile situații de viață în care se poate găsi cineva. Dependența de ceva exterior, de o substanță, o persoană, un mediu, de o activitate.
Milioane de oameni se confruntă cu o formă de dependență recunoscută ca atare. Dependențele de substanțe: alcool, droguri, medicamentele, tutun sau dependențele de comportament: jocuri de noroc, sex, pornografie, dependența de un partener sau de job etc. toate conduc către o criză personală de proporții. Dar ca orice criză, conține sămânța schimbării, a unei vieți eliberate de durere.
Există și alte forme de dependență, care nu sunt considerate dependențe. Ce zici despre dependența de tehnologie? Telefonul, televizorul, toate mașinile care există în viața noastră, de la autovehicule până la robotul de bucătărie… este greu să ne imaginăm viața fără ele. Sau ce părere ai despre dependența de zahăr, considerat e mulți un drog legal? În anul 1785 consumul de zahăr anual al unei persoane era de aproximativ 0,5 kg pe an, în 2005 o persoană din Europa a ajuns să consume peste 35 de kg pe an.
Eu cred că avem cu toții o formă de dependență, mai ușoară sau mai dificilă.
Oricare ar fi dependența ta vreau să știi că aceasta are o cauză concretă, ce poate fi depistată undeva în trecutul tău și vindecată. De obicei dependența este asociată cu o traumă din copilărie care implică un abuz (fizic sau psihologic) sau cu alte experiențe traumatice cu încărcătură emoțională puternică: respingere, abandon, pierderea unui părinte, a fi martor la violență domestică, a avea un părinte instabil din punct de vedere psihic. Dar nu numai.
Principala nevoie a copilului tău sau a copilului care ai fost este nevoia de conexiune sau iubire. De a se simți în centrul atenției părintelui, de a se simți important. De a se simți în siguranță (la sentimentul de siguranță contribuie și acele limite sănătoase de care am tot vorbit). Copilul are nevoie să simtă că lumea în care a venit este o lume bună, călduroasă. Are nevoie să-și dezvolte stima de sine, încrederea în sine și în ceilalți. Are nevoie de liniște sufletească.
Dacă îi lipsește această liniște sufletească atunci când este mic va face tot posibilul să o găsească. O va căuta în permanență înafara sa, căci nu știe cum să facă altfel, o va cere de la părinții săi sau de la adulții din preajma sa. Va dezvolta tot felul de strategii pentru a obține atenția lor și implicit acea pace sufletească, atât de râvnită.
Mai devreme sau mai târziu, de obicei în adolescență, copilul își va afla soluția salvatoare.
Într-o substanță, într-un anturaj, într-o situație de viață pe care apoi o va tot repeta până când… până când dependența sa îi va afecta calitatea vieții. Din acel moment începe lupta. Acela este momentul în care copilul devenit adult are nevoie să-și vindece acea rană interioară care stă la baza dependenței sale. Căci de fapt dependența este o dependență de stare, de acea stare de bine pe care ne-o dorim cu toții! Acum adultul poate să creeze starea de bine fără a apela la ceva dinafara sa.
Acesta este și începutul unei fabuloase descoperiri de sine, este startul unei revoluții interioare. Este primul pas pe calea schimbării, de la durere la bucurie, de la depresie la deschidere, de la întuneric la lumină.
Așadar care este dependența ta?
Este o dependență adâncă sau una pe care o treci cu vederea, pe care nici nu o consideri a fi dependență? Poate că este un simplu obicei, o obișnuință cu care însă nu te mai împaci. Un obicei care îți aduce ceva satisfacție temporară, dar pe termen lung îți produce durere, îți afectează relațiile. Îți face viața mai grea. Vrei să renunți dar nu reușești. Ceva te îndeamnă să o faci mereu și mereu și nu te poți opune acestei compulsiuni. Este precum o arsură interioară, o sete nemărginită ce are nevoie să fie potolită acum.
Dacă există un aspect al personalității tale pe care vrei să îl schimbi, dar îți este foarte greu să faci asta, atunci este un indiciu că în viața ta există o formă de dependență. În ultimă instanță poate fi vorba de dependența de un mod de gândire, de un fel de a vedea lucrurile. Viziunea ta despre lume și despre oameni îți poate produce durere.
La un anumit nivel avem nevoie cu toții să ne vindecăm rana copilului care am fost și în acest mod suntem mai aproape de eliberarea de sub imperiul dependențelor sau obișnuințelor nocive. O facem în primul rând pentru noi, dar nu numai pentru noi. O facem pentru toți cei pe care îi iubim, pentru copii, iubiți, soți, parteneri, o facem și pentru părinții noștri.
Eliberarea noastră îi eliberează și pe ei!
Citește și Vindecarea Copilui Interior
Sursa foto: unsplash.com