Tații nu sunt persoane care petrec niște timp cu copiii lor. Tații nu se sacrifică, nu fac lucruri și activități pentru copiii lor. Tații nu ajută mamele.
Tații sunt co-părinți și, uneori, singurii părinți. Iar asta este, înainte de orice, o experiență a lor pentru ei înșiși. Este o șansă de a experimenta existența umană dintr-o perspectivă nouă. Este un proces personal ce conține o imensă oportunitate de creștere personală și de transformare spirituală. Și, conștientă sau mai puțin conștientă, decizia de a deveni tată implică asumarea unei schimbări majore la nivel personal și a unei responsabilități pe care o implică rolul de părinte.
Tații nu încetează să fie bărbați din momentul nașterii copilului.
Nevoile lor individuale – fizice, emoționale, relaționale, creative, spirituale – nu dispar pur și simplu. Ele continuă să existe și este firesc să fie așa, provocarea este însă aceea de a coborî așteptările de pe scena imaginarului în viața reală de zi cu zi.
Tații nu încetează să fie iubiți și parteneri de cuplu în momentul în care devin părinți. Și totuși, confuzia majoră de roluri tată vs. iubit/partener, conduce la deteriorarea sau ruperea definitivă a multor relații de cuplu după nașterea unui copil.
Tații nu încetează să fie fii propriilor părinți din momentul nașterii copiilor lor. Poate că devin tați în contextul în care chiar relația cu părinții lor este tensionată, tulbure, toxică. Poate că devin părinți chiar în contextul în care propriii lor părinți se confruntă cu probleme de sănătate, cu boli considerate incurabile sau chiar cu moartea unuia dintre părinți. Poate că propriul lor proces de maturizare nu s-a încheiat și nu au dobândit încă claritate cu privire la schimbarea statului lor în familia de origine și a propriilor priorități. Și toate acestea, deloc ușoare, au loc în timp ce ei sunt și rămân pentru totdeauna tați.
Nevoile nu dispar în neant
Nevoia fundamental umană de exprimare și de creație într-un domeniu profesional nu dispare pur și simplu în momentul în care un bărbat devine tată. Dar pentru mulți bărbați este o realitate provocatoare aceea de a crea un nou echilibru între viața profesională și cea de familie.
Tații nu încetează nici să fie frați, colegi, prieteni sau indivizi unici din momentul nașterii copilului.
Propriile traume, rănile adânci din perioada uterină, din timpul nașterii sau copilăriei nu dispar și nu se rezolvă pur și simplu din momentul în care devin tați.
Tiparele de gândire inconștiente, sistemele de credințe preluate, reacțiile emoționale copleșitoare, stările interioare apăsătoare, nefericirile, relațiile disfuncționale, măștile și aparențele convenționale, formale nu se dizolvă prin simplul fapt că un bărbat devine tată.
The Fatherhood
The Fatherhood este un spațiu terapeutic destinat exclusiv bărbaților. Celor care sunt deja sau își doresc să devină tați. Dar și celor care cred că rolul de tată nu este pentru ei, dar simt totuși să investigheze mai profund ce se ascunde în spatele acestei credințe.
The Fatherhood este un spațiu de experiență, de trăire și percepție directă a realității interioare – corp, gândire, emoții, relații, spiritualitate – și a particularităților polarității masculine.
The Fatherhood este un cerc de împărtășire deschisă, sinceră, curajoasă, masculină.
The Fatherhood este o comunitate. Bărbați Împreună care contribuie la schimbarea lumii prin propria schimbare și prin raportarea într-un fel nou la rolul de TATĂ.
Claudia Constantin
