Frica de atingere, de interacțiune, frica de a intra în contact cu alt om. Frica de a lua virusul de la un trecător. Frica. Lumea este remodelată de frică. Relațiile noastre sunt redefinite de frică. O frică pe care nu am cunoscut-o până astăzi. Cel puțin nu în forma asta.
Te-ai întrebat vreodată cum va arăta lumea de mâine? Cum te-ai schimbat tu și cum s-au dezvoltat copiii tăi în ultimele cinci luni? Copiii noștri reprezintă lumea de mâine, iar în sufletul lor am sădit de luni de zile frică. Frica de oameni, de ceilalți. Amestecată desigur cu înclinația firească, umană, către apropriere, către contact.
Unui copil îi vine foarte greu să înțeleagă de ce este greșit să-și dorească să interacționeze cu alți copii, cu alți oameni. Poate au dispărut din apropierea sa prieteni față de care până ieri nutrea sentimente înălțătoare și cu care se putea juca în voie. Poate au dispărut oameni dragi din peisaj, persoane care îi stârneau zâmbetul și-i aprindeau imaginația.
Cum ar putea un copil să înțeleagă distanțarea și cum ar putea să reziste tentației uriașe de a îmbrățișa pe cineva drag? Cum îți imaginezi că acestea vor trece și viața normală se va relua din punctul în care s-a oprit, cândva într-un viitor neclar?
Sau poate că generațiile următoare vor fi generații distanțate. În acest caz umanitatea nu are un viitor prea luminos în fața sa. Tot ceea ce sădim azi și în perioada care urmează are un impact major asupra lumii de mâine.
Conexiunea umană este ceea ce ne hrănește sufletul. Apropierea, empatia, mâncatul împreună, împărtășirea poveștilor de viață. Un apus de soare admirat în liniște, împreună cu prietenii. Bucuria îmbrățișării. Dar… mai ales atingerea. Atingerea! Știai că o îmbrățișare, o atingere poate vindeca boli grave, că este mai eficientă decât orice medicament alopat? Atingerea este terapeutică, îți conferă o stare de bine, întărește sistemul imunitar.
Este ironic că sistemele acestei lumi ne prezintă distanțarea ca soluție salvatoare. Nimeni nu se gândește însă la efectele colaterale ale acesteia, care sunt mult mai cumplite. Distanțarea instituționalizată înseamnă dezechilibru psihic, înseamnă alienare, înseamnă victime umane. Victime colaterale, tot oameni, mai mulți decât vor fi vreodată victimele covid.
Desigur toate aceste măsuri provin dintr-o neînțelegere cronică a naturii umane, a esenței omului. Provin din propria ruptură interioară a celor care ne conduc. Ruptură de ei înșiși și de planeta Pământ. Dar cei care ne conduc, întemeietori de sisteme și guvernanți, nu sunt altceva decât expresia noastră, a tuturor oamenilor pe care acești lideri îi reprezintă. Liderii noștri suntem noi, poate uneori într-o formă de un grotesc greu de pus în cuvinte. Trăsăturile lor de caracter sunt trăsăturile noastre, uneori mult îngroșate, chipurile politicienilor sunt chipurile noastre caricaturale.
Aceeași prăpastie este și în interiorul nostru, aceeași ruptură de noi înșine și de planetă. Aceeași sete de reîntregire pe care încercăm să o ostoim în mirajele acestei lumi. Ca și ei, căutăm să ne simțim puternici și capabili, ca și ei vrem să ne simțim… iubiți.
Oricum eram o umanitate separată, distanțată, aruncând saluturi de complezență și epatând la adunări… Oricum trăiam o viață separată de restul pentru că nu reușeam să creăm conexiune autentică cu ceilalți. Totul era o fațadă. Foarte rar reușeam să atingem inimi, să simțim emoția numită compasiune. Să-i ascultăm pe cei apropiați atunci când își deschideau inima, cu adevărat să-i ascultăm. Atât de rar trăiam beatitudinea pură de a fi alături de un alt om, ca mine și ca tine, de a-l însoți în iubirea sa, precum și în a sa durere.
Acum această ruptură dintre mine și tine este legiferată. Este o realitate cotidiană. Este o declarație că lumea este așa cum este, ruptă de sine și de întreg. Această ruptură este autentificată prin însăși frica de oameni pe care o trăim în momentul în care ieșim pe ușă.
Iar această scriere, prieten drag, este o invitație la conștientizare și schimbare. O invitație la a simți frica, nicidecum la a o marginaliza. Și apoi a o transforma. Doar validând-o o putem transcende, doar acceptând-o așa cum este o putem depăși și pune altceva în locul ei. O îmbrățișare ilegală (?) 😊 Măcar copiilor noștri să le oferim din inimă și din belșug îmbrățișări, căci ei sunt cei care construiesc lumea de mâine.
Și nu uita, atingerea întărește sistemul imunitar!
Foto: unspalsh