- Viața e o luptă, deci te luptă!
- Suntem aici pentru a suferi.
- Suntem vinovați, de aceea trebuie să ne purificăm prin durere, să ne răscumpărăm păcatele.
- Viața este grea, e nevoie să te pregătești pentru a supraviețui.
- Suntem aici pentru a evolua, pentru a ne înălța, pentru a ne ilumina (deci e ceva în neregulă cu noi).
- Scopul final este să ne curățăm karma și să ieșim din roata reîncarnării.
O mulțime de perspective, o singură idee: trăim într-o arenă unde suntem supuși unor încercări pentru a ne izbăvi. E nevoie să demonstrăm că merităm să facem parte dintr-un plan mai măreț. Toate aceste idei și derivatele lor ne guvernează din umbră alegerile, fără să ne dăm seama. Căci de aceea umbra este umbră, partea noastră inconștientă.
Cumva aceste idei s-au strecurat în noi, le-am moștenit de la părinți și de la oamenii în mijlocul cărora trăim. Credințe fundamentale care fac parte din umanitate, sunt îngropate adânc în conștiința colectivă. Sau, mai bine zis, din inconștientul colectiv la care suntem racordați cu toții, pentru că suntem oameni.
Cum se face că niște idei au putere atât de mare asupra noastră, astfel încât să ne ghideze alegerile pe care le facem? Niște idei, pe care dacă le iei la puricat, nu dai doi bani. Ei bine, unele dintre ele sunt cât de cât credibile, în forma lor modernă, dar chiar și așa e greu de crezut în ele. Ne evocă ceva ce pare că vine dintr-un trecut atât de îndepărtat… prea departe de ceea ce suntem acum. Și totuși… cum se face că întreaga lume percutează atât de rapid la emoții precum rușinea, vinovăția sau frica? Suntem atât de ușor de influențat.
Cine a studiat cât de cât psihicul uman a descoperit că oricine poate fi ușor influențat să ia o decizie, alta decât cea naturală, alta decât cea care îl reprezintă în esența sa. Cu alte cuvinte, dacă știi cum funcționează resorturile interioare, poți manipula. Poți impune o perspectivă, oricât de demodată ar părea, poți crea o poveste modernă care preia încărcătura arhetipală a poveștii originale (de ex. povestea păcatului și izgonirea din eden).
Oricine poate fi manipulat. Oricine trăiește încă în zona sa de umbră, cine nu intenționează să vadă de unde vine frica sa, cu e cu emoțiile sale. Cine se ferește de propriile emoții, cine nu vrea să le privească în față, nu înțelege ce se petrece de fapt în sinea sa și nu are cum să evite capcana manipulării. De la primul pas pe care îl faci pe calea conștienței (și nu mai există cale de întoarcere), începi să te prinzi cam despre ce e vorba. Ce anume din tine te împinge să cumperi un anumit produs (cărei nevoi servește de fapt?), ce anume din tine te împinge să te îndrăgostești de un anumit tip de femeie sau bărbat, ce anume stă la baza oricărei decizii din viața ta.
Poți fi manipulat doar dacă îți este frică.
Doar frica te împinge către a lua decizii prin care, de fapt, te autosabotezi. Iar frica vine se fundamentează într-o idee în care crezi, o idee pe care nu ai verificat-o niciodată, dar totuși o lași să te ghideze din interior. Este axioma ta, ceea ce nu ai contestat nicicând. Poate fi o idee dintre cele enumerate aici, poate fi o idee despre moarte (frica de moarte este și cea mai exploatată vulnerabilitate umană). Sau poate fi o idee despre copii, despre cât de greu este să crești un copil, despre cum un copil alterează iremediabil relația de cuplu… Sunt idei în care crezi fără să știi de existența lor, acele credințe pe care ai ți-ai construit stilul tău de viață.
Dacă îți este frică de ceva și refuzi să investighezi sursa acelei frici poți fi ușor manipulat. Dacă te simți vinovat ești ușor de manipulat. Dacă îți este rușine de ceva din trecutul tău ești ușor de manipulat. Dacă te simți izolat, dacă ți-e teamă de lume, de relații, dacă te simți neputincios în fața sistemului, dacă simți că nu ai puterea să fii la cârma vieții tale ești ușor de manipulat. Dacă simți că alții au un cuvânt mai greu de spus, dacă aștepți mai mereu ceva de la ceilalți, de la guvern de exemplu… ești ușor de manipulat.
Ce ai de câștigat, totuși? Trăiești în bârlogul tău, în zona ta de confort. Crezi că ești în siguranță.
Ce ai de pierdut? Senzația că ești viu, bucuria de a te exprima, conexiunea cu sine și cu lumea, ceea ce îți oferă un sens mai profund decât supraviețuirea.
Dar cine manipulează?
Și ce are de câștigat din asta? Eu cred că cine este interesat de manipulare nu are o viață mai strălucită. Este tot o persoană care trăiește în propria sa umbră, dominat de frică. Cineva care nu are încredere în sine, cineva care crede că resursele sunt limitate, că viața e o luptă. Beneficiază de „antrenament militar special” în această luptă închipuită și astfel se poate impune. Este convins că poate supraviețui doar pe seama celor mulți și se teme îngrozitor de moarte.
Ce are de câștigat? Putere, mai precis iluzia unei puteri, așa cum o înțelege el, putere asupra celorlalți. El crede că doar așa poate fi fericit.
Ce are de pierdut? În ultimă instanță… totul, căci acea iluzorie fericire îl istovește pe dedesubt și îl conduce către cea mai adâncă separare.
În schimb Libertatea este acea atitudine care relativizează totul în jurul tău. Dizolvă orice graniță, pune laolaltă alb cu negru, prieten cu dușman, erou cu laș. Libertatea este iubire ar zice misticii, însă este vorba despre o atitudine mai degrabă decât o emoție. Libertatea este deschidere, este capacitatea de a cuprinde cu mintea tot ce ți se pare străin (acceptare, empatie). Este vedere limpede și în profunzime.
Libertatea este acel sentiment profund de siguranță când ieși pe stradă și întâlnești lumea, siguranță care nu vine din faptul că ți-ai luat toate măsurile ca să nu fii rănit (sau să nu te infectezi), ci vine din trăirea concretă că ești, alături de tot ceea ce te înconjoară, expresia unei singure inimi care își trăiește aievea visul de a fi. Devii însăși lumea. Cum ar putea să-ți mai fie frică?
impecabil. sincer. tragicomic. exceptional. midblowing when understandig truth.
doamnee