Comunicăm cu copiii noștri dinainte de concepție.
Fiecare celulă din corpul nostru emite un sunet al ei propriu pentru că fiecare celulă din noi are în ea viață care o locuiește. Fiecare corp, în întregul lui, este o orchestră care creează, în fiecare moment al vieții noastre, o altă simfonie, dirijată de curgerea continuă a gândurilor, emoțiilor, stărilor, gesturilor noastre. Și de marele dirijor care este chiar ea, conștiența noastră, disponibilitatea și capacitatea ei de a ieși din nemișcare, de a-și întinde cunoașterea peste limitele orizonturilor cunoscute. S-a inventat chiar un aparat care amplifică atât de mult această realitate interioară, încât să ne putem auzi, din exterior, muzica unei celule și a tuturor celulelor noastre la un loc, propria noastră muzică.
Fiecare avem și emitem, prin propriul suflet și fiecare celulă, fără încetare, propria muzică. Și fiecare recepționăm, prin propriul suflet și fiecare celulă, fără încetare, muzica celorlalți. Născuți, nenăscuți sau trecuți dincolo.
Comunicăm cu copiii noștri dinainte de concepție.
Ceva din ceea ce suntem fiecare dintre noi a trăit, la propriu, în pântecul bunicii materne.
Ovulul de care a fost nevoie pentru ca noi să ne naștem a trăit, la propriu, timp de aproximativ cinci luni, în pântecul bunicii noastre materne. Adică a trăit într-un spațiu fizic și energetic viu, în ființa umană care a fost bunica noastră maternă, cu întreaga ei experiență de viață,
Și apoi, mai departe, acest ovul de care a fost nevoie pentru ca noi să ne naștem a trăit înăuntrul mamei noastre biologice, tot ceea ce ea a trăit încă de când era în burta propriei mame, bunica noastră maternă.
Acest ovul de care a fost nevoie pentru ca noi să ne naștem a comunicat, a primit informație și a oferit propriul răspuns la informațiile primite de la bunica maternă și mama noastră biologică, cu mult înainte de a ne naște noi. Acest ovul și-a cântat propria muzică și a împletit-o cu muzica lăuntrică a bunicii materne și a mamei noastre biologice, dinainte de nașterea noastră.
La fel și noi cu copiii noștri. Muzicile noastre lăuntrice se cunosc și se recunosc cu mult dinainte de nașterea lor.
Comunicăm cu copiii noștri dinainte de concepție.
De la această fereastră, dificultățile de a concepe un copil, uzual numite „probleme de fertilitate” sau chiar întreruperile de sarcină pot fi privite nu ca probleme, ci mai degrabă ca mesaje semnificative pentru trăitorii acestui trio unic, irepetabil: copilul neconceput încă & mama & tatăl încă nedeveniți părinți.
O nematerializare a dorinței de a concepe un copil, conform dorințelor și așteptărilor părinților sau o oprire din evoluție a unei sarcini, poate fi un mesaj semnificativ, cumplit de dureros și, deodată, plin de o înduioșătoare compasiune și iubire a vieții, care spune:
Te rog privește în tine. În relația ta de cuplu, poate. Este acolo altceva care este acum prioritate pentru tine.
Un ceva care poate încă doare atât de tare, încât nu poate face loc niciunei alte noi bucurii.
Un ceva care jelește atât de mult o pierdere trecută, încât nu poate vedea și primi și iubi total, complet, pe nimeni altcineva.
Un ceva care a rămas înțepenit, înlănțuit într-o veche interpretare, credință, gândire despre cum este sau ar trebui să fie viața, relația de cuplu, familia, copiii. Și care pur și simplu nu se mai vrea perpetuată. Ba se vrea lăsată să moară, transformată, înnoită.
Un ceva care stă întemnițat într-o frică cumplită de una, două sau mai multe generații.
Un ceva care nu vede încă posibilitatea de a alege liber, neîngrădit orice destinație și rută de viață, orice oprire sau schimbare de rută, orice greutate a bagajului de călătorit prin viață.
Un ceva pe care, poate, doar tu îl poți vedea și desluși atunci când îți crești abilitatea de a privi altfel înăuntrul tău.
Comunicăm cu copiii noștri dinainte de concepție.
Ei ne transmit deseori, prin vis, numele pe care vor să-l poarte. La mine chiar așa a fost, am scris mai mult aici.
Uneori mesaje care ne ajută să preîntâmpinăm sau să gestionăm înțelept provocări din timpul sarcinii.
Alteori înțelesuri despre ceva din noi care are nevoie prioritară să fie conștientizat, asumat și transformat.
Semnele din naștere ale copiilor pot fi modul lor de a ne spune ”Te-am auzit, mamă.” O mamă care a participat la prima serie din Pântecul Meu, Pântecul Lumii a pus așa de frumos și plin de emoție în cuvinte o trăire despre care doar ea știa. A spus că, de când se știe, de fiecare dată când vedea o stea căzătoare își punea, mereu, aceeași dorință, aceea de a avea un copil. Și că primul ei copil s-a născut având pe corp un semn în formă de… stea.
Comunicăm cu copiii noștri dinainte de concepție.
Și nu este nici un SF aici. Este, da, o magie interioară, una care se dezvăluie științelor care nu o ridiculizează, cele cu privirea curioasă și vederea cuprinzătoare cu care se completează – psihologia pre și perinatală, psihologia transpersonală, epigenetica.
Poți simți și trăi această perspectivă chiar tu, în propriul tău corp, fără ajutorului niciunei substanțe.
Deschizându-ți inima, explorându-ți respirația, îndulcindu-ți și rotunjindu-ți gândirea, lărgindu-ți percepția.
Reconectându-te cu super-simțurile: intuiția, viziunea, abilitatea de naviga conștient prin lumile tale lăuntrice, trecând de granițele personale și trans-generaționale.
Revenind, mereu și mereu, la unica sursa din care îți poți crea adevăratul echilibrul interior, acela ne-matematic și non-rațional care ia forma unor infinite și mereu în schimbare caleidoscoape lăuntrice.
Copiii noștri comunică cu noi dinainte de concepție.
Muzica sufletului lor este reală și neîntreruptă. Iar când suntem pregătiți să o ascultăm atunci simțim clar. Că ei sunt vii, că au puterea de a simți dinainte de a se naște. Că au propria voință și participare la întrupare, că nu noi, părinții, suntem decidenții absoluți și exclusivi ai lui dacă, cum și când se vor naște copiii noștri, Că viața nu poate fi mică și de nimic din ceea ce îi aparține știrbită, oricât de nevăzută forma, oricât de mititel trupul. Că ne-am dat mâna și ne-am aruncat împreună într-o experiență decisă de comun acord undeva, cândva, cumva guvernate de o suflare mai mare decât noi și peste care domnește un văl al uitării… până când sosește timpul dezvăluirii.
Către aici conduce cea de treia întâlnire live din Pântecul meu, Pântecul Lumii – ParCurs terapeutic de pregătire lăuntrică pentru Concepție & Sarcină & Naștere Conștiente. Către spațiul în care comunicăm dintotdeauna cu copiii noștri. Și unde te așteaptă doar răspunsurile de care tu, acum, ai nevoie.
Este destinat femeilor însărcinate. Dar și celor care nu sunt încă însărcinate, care vor să se pregătească pentru o concepție conștientă sau care întâmpină dificultăți de a concepe. Sau femeilor care au deja copii, dar simt că, în această zonă de început a vieții lor de mame (concepția, sarcina, nașterea și timpul de după naștere) au rămas neînțelesuri, mlăștinișuri, frici pe care simt că le pot desface aici, în acest spațiu.
Începem următoare serie sâmbătă, 18 septembrie. Doar 10 locuri disponibile. Te poți înscrie și afla toate detaliile, aici. *** Despre tema primei întâlniri din acest ParCurs – Memoria corpului. Amprenta venirii mele pe lume – am scris aici. Iar despre a doua temă – Matrescence. Nașterea psihologică a unei mame – aici.
Credit foto: Paul Bond – https://paulbondart.com/
