Copiii noștri au o înclinație înnăscută înspre a exprima ceea ce noi, părinții, obișnuim să reprimăm.
Exact ceea ce ție nu îți place să arăți, o emoție pe care probabil o judeci, o vezi la copilul tău. Exacerbată. Și asta te cam scoate din zenul tău, nu-i așa?
Dacă refuzi să îți arăți vulnerabilitatea, copilul tău plânge din te miri ce. Dacă îți reprimi furia din politețe, copilul tău o manifestă însutit. Sau te provoacă până când te înfurii groaznic 🙂
Este felul plin de umor al vieții de a echilibra energiile. Desigur că de cele mai multe ori îți scapă umorul… Ratezi tocmai calea de a ieși din acest carusel care pare că se va învârti o veșnicie.
Dar totuși… poți gusta poanta după ce lași garda jos. După ce mai renunți la control. După ce te relaxezi în propria ta ființă, căci nimic nu este făcut să dureze o veșnicie. Totul în această lume este supus schimbării, iar copilul tău îți amintește asta de fiecare dată când mai dărâmă ceva. Ceea ce încearcă el să dărâme, de fapt, este zidul pe care l-ai construit în jurul tău. Un zid gros pe care l-ai plasat între tine și viața ta.
Dincolo de rigiditate este izbăvirea.
Dincolo de strictețe este bucuria.
Dincolo de aparențe îți găsești liniștea.
Dincolo de mască se află adevărul.
Iar adevărul te eliberează!
Adevărul te smulge din interiorul iluziei, te smulge din timp. Este ca un fel de reset interior ce marchează începutul unei vieți pline de splendoare, a unei intimități nemaicunoscute cu tine însuți și cu cei din jurul tău. Este marea întâlnire pe care ai așteptat-o probabil toată viața.
Enjoy it!
Credit foto: Paul Bond – https://paulbondart.com/