Separarea înseamnă durere. Zidurile dintre noi ne aduc durere. Distanțarea la fel.
Măștile care au devenit atât de obișnuite ne amintesc de sutele de măști pe care le-am purtat noi înșine, chiar și în relație cu copiii noștri. Chiar și în relația de cuplu.
Măștile ascund adevărul interior sau… încearcă, dar nimic nu poate ascunde adevărul pentru totdeauna. Orice este ținut ascuns… este sursă de durere.
Separarea este durere, separarea de sine. Lumea în care trăiești nu va mai avea nicio putere asupra ta în momentul în care vei vindeca această separare din tine.
Separarea este un eveniment care se petrece timpuriu în viețile noastre – la naștere – și, într-un fel obscur, acea primă separare ne îndeamnă să o perpetuăm mereu. Nașterea este prima separare, sau cel puțim așa am resimțit-o ca bebeluși în acele momente.
Apoi, la un moment dat, a venit procesul înțărcării, un nou episod de separare, din multiplele separări pe care le-ai trăit până acum…
Astăzi, și de fiecare dată când dorești, îți propun o mică călătorie în interiorul tău. Găsește un moment de liniște și oferă-ți câteva minute doar ție.
Golește-ți mintea de gânduri, fă câteva respirații adânci și reconectează-te cu copilul care ai fost.
Apoi lasă-te ușor purtat(ă) de bătăile inimii tale către trecutul tău, către momentele de conexiune cu sânul mamei tale, sau cu absența acestuia, vezi cum simți.
Zăbovește un timp asupra acestui sentiment. Și apoi simte momentul în care a dispărut conexiunea cu sânul matern… A fost o desprindere blândă sau dureroasă? Ai simțit iubire sau respingere? Ai jelit pierderea sau ai închis rapid poarta către ceea ce simțeai?
Ultimul pas. Găsește acum în tine acea pace, acea liniște. Acea iubire despre care ai crezut că vine doar dinafara ta. Acea stare bună pe care mereu ai asociat-o cu sânul mamei…
Și nu uita, acea iubire… mereu ai fost tu!