Omul nu este o victimă. El poate alege să devină o victimă, renunțând la propria sa putere. Sau poate simula atitudinea de victimă și astfel devine manipulator.
Un părinte care se respectă pe sine și pe cei din jurul său nu poate niciodată să devină o victimă. El recunoaște faptul că nimic dinafara sa nu îl poate supune.
Un copil care crește lângă un astfel de părinte nu va ajunge niciodată o victimă.
Nimeni și nimic nu ne pot determina să ne victimizăm. Niciun sistem, niciun context social. Adevărata putere este o alegere personală, care are drept unic reper sinele.
* * * * * * *
Viața este abundentă. Lumea este abundentă. Resurse sunt din abundență. Acesta este un fel de a te raporta la lumea din care faci parte.
Un alt mod este frica că nimic nu este suficient. Că nu ajunge…
E simplu să vezi încotro te duce perspectiva pe care o alegi. Sau cea pe care ai primit-o în dar de la părinții tăi. Sau… cea pe care o dai mai departe copiilor tăi.
Ai putea spune că una dintre cele două perspective nu este realistă. Spre exemplu avem dovezi că resursele sunt pe cale de a se epuiza. Însă oare ar mai exista astfel de dovezi dacă oamenii ar menține visul abundenței?
Ceea ce crezi devine realitate! Abia apoi găsești în realitate dovezi care să confirme ceea ce crezi.
* * * * * * *
Atributele sau calitățile ființei conștiente de Sine sunt, printre altele, libertatea, frumusețea, exprimarea (liberă), iubirea…
Sunt calități înnăscute, nicidecum dobândite sau câștigate. Fac parte din noi.
Ne reprezintă în măsură mai mare, mult mai mare decât orice altceva, decât meseria, rolul de părinte, statutul social.
Asta să ne amintim mereu! Și să le repetăm și copiilor noștri de zeci de ori pe zi!
Nu uita! Nimeni nu îți poate lua libertatea pentru că nu ți-a dat-o nimeni. Ne-am născut liberi, trăim liberi și liberi vom muri. Indiferent de ceea ce spun alții.
Realitatea în care trăiești este conturată de convingerile tale, de ceea ce crezi!
Susrsa foto: unsplash.com