Mit: dacă nu îmi dau copilul la școală nu se va descurca în viață. Dacă nu ai carte, nu ai parte.
Realitate: de fapt se descurcă mai bine 🙂 Școala are drept scop nu educarea, ci uniformizarea. Crearea spiritului de turmă. Încorporarea în marea masă obedientă. (vezi Gatto – Cum suntem imbecilizați).
Alternativa poate fi școlirea acasă (homeschooling), școlirea informală (unschooling), o școală ce pune accentul pe conștiență sau o școală creată în cadrul unei comunități alternative.
Cel mai important aspect de luat în seamă este calitatea pedagogului. Acesta este omul alături de care copilul tău petrece o mare parte din timpul său și care îi transmite propriile sale credințe și convingeri.
Un sistem alternativ de învățământ poate fi o soluție doar dacă gradul de conștiență al învățătorului / profesorilor este unul ridicat.
* * * * * * *
Mit: copiii când intră în colectivitate, la școală sau grădiniță, se îmbolnăvesc pentru că intră în contact cu viruși.
Realitate: atunci când merg la școală sau la grădiniță, copiii simt o ruptură. Un dezechilibru interior, separarea, despărțirea de mediul familiar.
Chiar dacă este pentru scurt timp, această separare este, de cele mai multe ori, împotriva voinței copilului. El se supune unor cerințe venite din partea părinților (autoritatea).
Boala apare pentru a reface echilibrul interior. Boala este semnul vindecării.
* * * * * * *
Mit: copiii au nevoie de activități multiple și variate pentru a-și dezvolta inteligența și consuma energia.
Realitate: cât mai puține activități serioase și cât mai multă joacă. Cât mai puțin timp petrecut în fața ecranelor de orice fel și mai multe interacțiuni reale.
Uneori au nevoie să se plictisească. Doar astfel pot inventa lucruri noi.
Uneori au nevoie de solitudine. Doar așa se pot cunoaște pe sine.
Alteori au nevoie să zburde, să alerge pentru a pune în mișcare energiile amorțite.
La fel și noi, părinții…
Activitățile în exces (școlare sau extrașcolare) conduc la oboseală excesivă, scăderea creativității și a interesului pentru lucruri noi. Pe termen lung conduc către blazare sau chiar depresie.
* * * * * * *
Mit: o copilărie lipsită de provocări este o copilărie fericită.
Realitate: o copilărie fără provocări poate fi sursă de platitudine.
Provocările ne împing să ne schimbăm, să devenim cea mai bună versiune a noastră. O viață din care lipsește noul, o viață monotonă conduce într-un final la depresie.
Nu am întâlnit pe nimeni care să fi avut o copilărie cu adevărat fericită. Ceea ce putem face acum este să construim un prezent și un viitor pline de bucurie. Pentru noi și pentru copiii noștri!
* * * * * * *
Suntem siguri că realitatea este într-un anume fel și operăm cu anumite concluzii pe care nu le mai verificăm în practică. Este vorba despre celebrele mituri sau convingeri colective, „adevăruri” pe care le-am moștenit de la părinți și societate.
Iată însă că experiența personală, a noastră și a multor persoane apropiate sau oameni cu care am lucrat, spune altceva. Ne bucurăm să împărtășim cu tine aceste concluzii.
sursa foto: unsplash.com