Cele patru stadii ale nașterii

Și felul în care ne conduc viața chiar și acum

Stanislav Grof este unul dintre cei mai importanți psihologi moderni. El a reușit să dovedească că experiențele intrauterine și cele din preajma nașterii își pun amprenta asupra întregii noastre vieți.

El a creat chiar un model prin care putem înțelege în detaliu etapele pe care le parcurgem de la concepție la naștere. El a numit aceste etape cele patru matrici perinatale.

Fiecare matrice are potențial traumatic, dar și potențial de experiențe pozitive.

Fiecare matrice ne influențează în felul său dezvoltarea ulterioară.

1. Prima matrice perinatală corespunde perioadei dinaintea începerii travaliului.

Este etapa cea mai îndelungată, de la concepție până la prima contracție. În tot acest răstimp ne aflăm în întregime sub protecția uterului matern.

Dar și acesta poate fi un uter bun sau unul rău. Totul depinde în primul rând de mamă și de tată, de stilul lor de viață, de relația dintre ei, de toate circumstanțele vieții lor.

O viață liniștită, sănătoasă, relații armonioase cu partenerul și cu ceilalți oameni apropiați ne oferă experiența concretă a paradisului. La polul opus, dacă mama traversează o perioadă tulbure, dacă este stresată sau chiar deprimată, pentru copil uterul este personificarea iadului, iar el se va obișnui cu greul și se va adapta să reziste cumva la stres.

unii dintre noi purtăm întreaga viață înăuntru nostalgia paradisului pierdut. Și căutăm să recreăm acel context, ne dorim acea stare, acel sentiment, acea senzație.

Prima matricea perinatală este sursa anumitor tulburări de comportament și dependențe. Conștiența acestor resorturi psihice este o cale către vindecare.

Stanislav Grof

2. În viziunea lui Stan Grof, a doua matrice perinatală se referă la stadiul nașterii în care a început travaliul și suntem împinși în jos de contracțiile uterine.

Colul nu este încă dilatat, nu percepem o finalitate, iar presiunea este uriașă. Această experiență poate fi înfricoșătoare, căci pare o situație fără ieșire.

Sursele anumitor tulburări pot fi identificate în această etapă a nașterii: claustrofobie, frică existențială, depresie și nu numai.

De asemenea, Grof lansează idea că imageria colectivă referitoare la iad, demoni, războiul dintre bine și rău își are, de asemenea, sursa în această matrice perinatală.

Cu cât începe să se dilate colul uterin mai rapid, cu atât parcurgem mai ușor această etapă dificilă a nașterii.

3. A treia matrice perinatală reprezintă trecerea prin canalul nașterii, traversarea colului uterin. Este caracterizată de lupta pentru a ieși la lumină.

Copilul percepe că este deschisă calea către lumină, iar mama simte și ea momentul mult așteptat al marii întâlniri.

Pentru copil, cel mai mare pericol acum este cel de sufocare.

Simbolistica arhetipală care se dezvăluie în acest stadiu al nașterii normale cuprinde: încleștarea titanilor, judecata de apoi, super-eroul, lupta dintre îngeri și demoni.

Copilul și mama au parte de o combinație de senzații extreme, care includ excitație sexuală, pericol de moarte, impulsuri auto-distructive, durere fizică.

A treia matrice perinatală este de regulă o etapă mai scurtă, iar efectele traumatice sunt de cele mai multe ori dizolvate prin bonding-ul care are loc între mamă și copil după naștere.

Cele patru matrice perinatale

4. În viziunea lui Grof, a patra matrice perinatală, și totodată ultima, reprezintă nașterea propriu-zisă.

În acest stadiu al nașterii trăim experiența izbăvirii. Este moartea ego-ului și renașterea într-o formă nouă, o lume nouă. Coincide și cu momentul dureros al desprinderii de mamă.

Pentru copil devine evident că nu se va mai întoarce niciodată înapoi în mediul intrauterin (paradisul pierdut) și acum este important bonding-ul cu mama, legătura indestructibilă care amintește în permanență bebelușului că este în siguranță și este iubit.

Felul în care percepem lumea acum ne va influența felul în care ne raportăm la exterior întreaga viață. Ne putem simți parte din lume, putem percepe exteriorul ca fiind parte din noi sau putem percepe lumea ca fiind periculoasă.

Mediul în care ne naștem, zgomotele din jur, contactul cu mama (și cu tata, pentru prima oară), felul în care suntem atinși, hrăniți (cu blândețe și iubire)… toate detaliile sunt semnificative pentru dezvoltarea ulterioară armonioasă.

* * * * * * *

Indiferent cum a fost nașterea ta, indiferent ce ai trăit atunci, poți arunca acum, în acest moment al vieții tale, o privire conștientă asupra procesului prin care ai trecut.

Pe site-ul nostru găsești și resurse practice care te pot însoți în acest demers al conștienței vindecătoare – spre exemplu vezi Copilul Interior.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *