Autenticitatea este ceea ce ne aduce bucurie. Este sinceritate pură.
Atunci când suntem autentici se simte. Intrăm în conexiune imediat cu cei din jur. Empatizăm mai ușor. Percepem ceea ce ne unește…
Dar de ce este atât de dificil să fim autentici? De ce ne punem imediat măștile când ne simțim vulnerabili?
Ne ascundem pentru că nu vrem să mai suferim. Credem că dacă vom fi autentici vom fi răniți. Din nou. Așa cum s-a mai întâmplat în trecut.
Autenticitatea are și darul de a cerne grâul de neghină, prietenii adevărați de cei închipuiți. Este expresia adevărului interior, care, chiar așa relativ cum este, este mai prețios decât orice prefăcătorie.
Autenticitatea este, în primul rând, sinceritate față de sine. Înseamnă a recunoaște adevărul din viața mea.
Presupune să renunț la nenumăratele povești pe care mi le-am tot spus. Prețioasele mele povești, care mă fac să mă simt mai bine.
În adâncul meu, sunt convins(ă) că în absența acestor povești aș fi un nimeni. M-aș scufunda într-un ocean de lacrimi.
Ceea ce nu știu însă este că tocmai aceste povești despre mine îmi limitează experiența de viață, îmi aduc suferință. Doare, într-adevăr, doare când renunț la povestea vieții mele. Dar este eliberator…
Iar durerea dispare repede, este temporară. În schimb suferința… o poți avea alături întreaga viață.
credit foto: Unsplash