Abuzul adultului bine-intenționat

Chiar din pântecul matern și apoi imediat, la naștere, cu toții avem simțurile deschise la maxim. Simțim tot, percepem tot.

De aceea și suferința este mare. Atunci când suntem abuzați doare cel mai tare, deoarece suntem incapabili să ripostăm.

Forme de abuz psihologic: îndepărtarea nou-născutului de mamă, în maternitate; „abandonul” copilului la creșă sau, mai târziu târziu, la grădiniță, atunci când el nu-și dorește să meargă.

Forme de abuz fizic: circumcizia la băieții evrei sau perforarea lobului urechii în cazul fetițelor la naștere.

Poate am trecut prin asta sau altele, copii fiind. Poate din neștiință, din incapacitatea de a ne conecta profund cu copiii noștri, ne-am abuzat copiii. Căci societatea ne spune că ei nu simt la fel precum adulții. Că ei nu simt la fel. Și chiar așa este, ei simt mult mai mult decât simțim noi, adulții.

Și mai ales nu pot spune nu! Iar atunci când impunem ceva cu forța, atunci când nu-i întrebăm pentru că sunt mici și nu pot răspunde, atunci când nu reușim să-i simțim și facem ce credem noi că este mai bine… cum se cheamă asta? Dacă am încerca să facem același lucru unui adult ar fi considerat abuziv.

Acest articol nu are drept scop trezirea sentimentul de vinovăție. Nimeni nu este vinovat pentru ceva ce nu poate percepe. Scopul este să ne aplecăm plini de compasiune și să vindecăm rănile copilăriei. În noi și în copiii noștri.

Copiii sunt ființe care simt, percep, înțeleg mai mult din lumea înconjurătoare decât ne place să credem. Au corpul mic, dar nu sunt ființe mici. Au nevoie de iubirea noastră, dar nu sunt invalizi.

Îi vedem mici și neputincioși pentru că suntem obișnuiți să ne identificăm cu corpul. Noi înșine putem cu greu admite faptul că nu suntem corpul.

Ne fascinează într-atât agerimea gândirii umane încât ne scapă printre degete miracolul. Miracolul vieții care se exprimă pe sine în fața noastră, prin copiii noștri.

Să privim dincolo de forme deci! Să-i vedem drept ceea ce sunt, adică ființe complete și complexe, având doar corpul mic.

Să-i privim și să ne raportăm la ei exact la fel cum ne place să fim priviți!

Photo by Alex Hockett on Unsplash

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *