Noi suntem convinși că cea mai bună educație pe care o putem oferi copiilor noștri este conștiența de sine. „Educarea percepției”. Cultivarea atenției, înțelegerea emoțiilor și transformarea gândirii.
Doar așa putem percepe cum realitatea interioară și cea exterioară sunt una. Trăind în acord cu această înțelegere avem la îndemână toate instrumentele pentru a crea realitatea pe care ne-o dorim. Mai întâi în interior, pentru ca apoi această realitate să se manifeste și în exterior, care, într-un fel, este doar o extensie a ceea ce suntem pe interior.
Nu avem nevoie de nimic din exterior deoarece suntem sursa întregii realități. Chiar și ceea ce pare a fi în exterior are aceeași sursă. Noi înșine!
Realitatea este creată mai întâi înăuntru. Prin gândire, emoție, senzații. Apoi această realitate este proiectată în exterior. Este proiectată peste tot în jurul nostru, pe oameni, sisteme, vreme, obiecte… Vedem lumea din jurul nostru prin prisma a ceea ce am creat înăuntru. Ceea ce gândim despre cineva devine realitatea noastră, adică percepem oamenii în primul rând prin ceea ce gândim despre ei.
Altfel spus, putem vedea înafara noastră doar ceea ce este deja în interior.
Sau… putem desființa granița dintre înăuntru și afară! Aceasta este varianta care îmi place cel mai mult pentru că este creatoare de nou. Presupune a ne desprinde de modul vechi de a gândi despre ceilalți și a ne deschide, a simți adevărul. Asta ne transportă instantaneu într-o realitate nouă.
De fapt granița dintre interior și exterior nici nu există, este doar o convenție pe care noi am creat-o cândva și pe care o luăm drept adevăr absolut. Uneori avem nevoie de această graniță, mai ales atunci când ne simțim vulnerabili, însă de cele mai multe ori nu. Nu este nevoie de granițe pentru a funcționa, a crea, a iubi.
Închei cu o întrebare directă: Ce vrei să trăiești? Ce vrei să simți? Să faci?
Creează această realitate mai întâi în interiorul tău.
Photo by Mario Losereit on Unsplash