Mama Lăuntrică. Rana mamă-fiică
De mama ta nu prea scapi!
Oriunde te-ai duce. Și oriunde te-ai afla, inclusiv pe teritoriul psihic al maternității.
Atitudinea, credințele, așteptările cuvintele, gesturile ei te urmăresc oricum.
Fie că ea mai e sau nu în viață.
Fie că tu ai decis să devii – sau nu – mamă.
Fie că ești deja, cu vechime și poate nu doar o dată, mamă.
Ea este reperul pitit în inconștient, matrița în care torni cam tot ceea ce gândești și faci:
- felul în care te raportezi la propriul tău corp, la bărbați și la viață
- marile roluri pe care le joci chiar acum în relațiile tale: salvator sau victimă, fata bună sau fata rea, rebela, martira, sfânta, prostituata, nedreptățita, nemulțumita, perfecționista…
- deciziile tale privind alegerea profesiei, proiectele de orice fel (profesionale, artistice, umanitare) în care te implici
- felul în care te îmbraci, gătești, mănânci, faci curățenie, te odihnești, îți vorbești tu ție
- valorile pe care ți le asumi și le afirmi
- varianta de mamă, iubită, parteneră de cuplu, soție, prietenă, colegă care ești chiar acum.
Da, în toate toate, hop și ea. De cele mai multe ori nici nu observi, pentru că totul are loc pe scena de dedesubt a inconștientului.
Fie că te călăuzește, fie că te bântuie, de mama ta ai nevoie să te desprinzi. Să te individuezi cu gesturi conștiente, mature, responsabile pentru a putea începe să te torni pe tine în propriile tale matrițe.
Cu mama ta ai oportunitatea să te întâlnești altfel decât ai făcut-o până acum, în Pântecul Meu, Pântecul Lumii.
La o doua noastră întâlnire, cu tema
Matrescence. Nașterea psihică a unei mame
Te vei întâlni cu ea întâlnindu-te, de fapt și într-un fel nou, cu tine!
TOATE femeile devenim mame. De copii, de creații, de lumi.
Și nu pe o foaie neîncepută. Purtând, continuând amprenta vibrațională a modelului nostru matern.
Ne locuiește înăuntru propria noastră mamă biologică. Infiltrată în rețeaua noastră celulară drept mama lăuntrică.
Este sănătos, inevitabil și necesar să trecem prin rana mamă-fiică. Pentru a ne putea fi nouă însene mama de care avem nevoie. Și copiilor noștri – biologici, simbolici & metaforici- mama de care ei au nevoie.