Lăsată nespravegheată, gândirea noastră este haotică. Conflictuală. Un teritoriu al extremelor, fără centru, fără perspectivă.
Gândurile se contrazic cu repeziciune unul pe altul, tendințele sunt divergente. O liniște aparentă se instalează doar atunci când condițiile exterioare s-au aranjat mulțumitor. Pentru puțin timp, însă.
O astfel de gândire, ce nu este investigată, este sursa deziluziilor noastre. Este expresia trecutului mort care ia locul prezentului viu.
Educația copiilor noștri, așa cum o vedem noi, se întemeiază pe cultivarea stării de prezență. Starea martor. O stare dinamică, plină de vitalitate, ancorată în acest moment.
Adevărata educație nu poate fi o abstracțiune, ci este un instrument concret ce ne servește pentru a ne exprima autentic. Adevărata educație ne conduce către eliberarea din atitudinea de victimă, este orientată către centru, către interior, către sine.
Există însă o rezistență de a pătrunde adânc în interior, de a ne întoarce atenția complet către sine. O rezistență de a descoperi adevărul, în lumina clară a conștienței.
Este frica de a pierde ceva, o identitate. O idee adică. O iluzie… idea că suntem cineva sau ceva în particular. Desigur frica, mereu frica a fost cea care ne-a împiedicat să trăim adevărul lăuntric. Iar educația copiilor noștri reflectă această teamă de a privi către noi înșine.
Astfel că întreaga educație pe care o oferim copiilor noștri este despre a cunoaște lumea exterioară, despre a supune natura pentru a servi unor idealuri egotice, infantile.
La fel, aproape tot din ceea ce numim spiritualitate este mai degrabă o căutare în exterior. Înafara noastră, căci acolo – credem noi – poate fi găsit supranaturalul.
Spiritualitatea nu este însă o chestiune de tehnică, religie, metodă sau o formă de yoga. Este ceea ce suntem și ceea ce poate fi găsit doar în interior.
O educație care ignoră acest adevăr este parțială și nu servește scopului pe care ni-l dorim cu toții – o lume armonioasă, liberă, prosperă…
În inima fiecărui om există o sămânță de reamintire. O chemare adâncă, un dor nebun… de adevăr, de noi înșine.
Dorința cea mai arzătoare. Retrăirea întregului. Pacea absolută. Îmbrățișarea unică, plină de iubire, a absolutului.
Aici, în inima noastră, găsim ceea ce am căutat o viață… în cărți, filosofii, religii, căi spirituale, terapii diverse, călătorii inițiatice, relații de iubire.
Aici. Acum.
Photo by Artem Kniaz on Unsplash