I-am visat numele.Rostit, șoptit, scris pe zidurile inefabilului. Ales de ea, pentru ea, menit al ei. Trimis mie ca fir de conexiune directă, magică, instantanee cu ea. Și am știut înaintea oricui și a oricărui aparat. Primind, pătrunzând, simțind. Având încredere în realitatea dinăuntru ce nu cunoaște limitările a ceea ce numim trecut, viitor, vis, …
Am deschis o ușă. Nu am priceperea poetei de a reda inefabilul ce mi s-a deschis. Dar știu că purtându-mi și născându-mi fetița am trăit poezia. Nu am nici deschiderea inimii și a minții atât de în putere pentru a cuprinde și pătrunde așa pline de suflet și fără de sfârșit spații. Dar că am …
Port în mine gustul mamei. Mă locuiește în inimă, carne, oase și sânge așa, fără de nume. Gustul gândurilor, al emoțiilor, al gesturilor, al laptelui ei îmi precede orice cuvânt, e gustul fără nume de dinaintea a orice aș putea numi al meu. Felul în care ea a simțit și felul în care eu am …
Tații nu sunt persoane care petrec niște timp cu copiii lor. Tații nu se sacrifică, nu fac lucruri și activități pentru copiii lor. Tații nu ajută mamele. Tații sunt co-părinți și, uneori, singurii părinți. Iar asta este, înainte de orice, o experiență a lor pentru ei înșiși. Este o șansă de a experimenta existența umană …
