Mama Lăuntrică. Rana mamă-fiică De mama ta nu prea scapi! Oriunde te-ai duce. Și oriunde te-ai afla, inclusiv pe teritoriul psihic al maternității. Atitudinea, credințele, așteptările cuvintele, gesturile ei te urmăresc oricum. Fie că ea mai e sau nu în viață. Fie că tu ai decis să devii – sau nu – mamă. Fie că …
Memoria noastră somatică pre-verbală este arhiva interioară a tot ce am trăit de la concepție, în timpul perioadei intrauterine, al nașterii și al primelor noastre momente și luni de viață. Adică a tot ceea ce am simțit dinainte de a ne însuși un limbaj verbal prin care să ne putem traduce simțirile, dinainte de a …
Există în noi o dimensiune a Pântecului. Un regat suveran al Pântecului. Ca un nemărginit labirint nu al rătăcirii, ci al descâlcirii. Care ne conduce din nevăzut către descuierea unor tărâmuri interioare așa de largi precum tot ceea nu știm și nu putem cu mintea pătrunde. Căruia nu îi putem porunci, pe care nu îl …
Trecutul ne influențează viața, ne dictează alegerile. Trecutul face parte din prezentul nostru mai mult decât… prezentul. Atâta timp cât ne lăsăm atenția să zboare doar către cunoscut. Către ceea ce credem că știm, către ceea ce am acumulat… în trecut. Către vechile noastre obiceiuri repetitive. Atunci când privim lumea și căutăm tipare. Atunci când …
Noi suntem convinși că cea mai bună educație pe care o putem oferi copiilor noștri este conștiența de sine. „Educarea percepției”. Cultivarea atenției, înțelegerea emoțiilor și transformarea gândirii. Doar așa putem percepe cum realitatea interioară și cea exterioară sunt una. Trăind în acord cu această înțelegere avem la îndemână toate instrumentele pentru a crea realitatea pe care ne-o dorim. Mai întâi în interior, …
Din când în când este minunat să pășim înafara rolului de părinte. Să ne privim copiii dinafară. Din exterior, ca și cum nu ar fi copiii noștri… ca și cum nu ar fi copii. În ultimă instanță nici nu sunt copii. A fi copil este doar un rol, o identitate. La fel ca rolul de …
Plictiseala apare în viața noastră pentru că știm totul despre „realitatea” din jurul nostru. Misterul a dispărut, percepția noastră s-a aplatizat. Totul este cunoscut, clasificat, ierarhizat, controlabil. Când eram mici de tot și percepția era proaspătă nu ne plictiseam niciodată. Nu doar pentru că totul era nou, ci datorită faptului că nu gândeam încă nimic despre …
