Am deschis o ușă.
Nu am priceperea poetei de a reda inefabilul ce mi s-a deschis. Dar știu că purtându-mi și născându-mi fetița am trăit poezia.
Nu am nici deschiderea inimii și a minții atât de în putere pentru a cuprinde și pătrunde așa pline de suflet și fără de sfârșit spații. Dar că am fost acolo și am respirat taina în timp ce îmi purtam și nășteam fetița nu voi uita niciodată.
Dincolo de controale, investigații, aparate, statistici, planuri de naștere, pregătirile noastre exterioare, trăim și o viață între lumi în timpul concepției, sarcinii și nașterii copiilor noștri.
Viața în care sufletul respiră. Despre care ne-a aruncat poate o vorbă în treacăt o bunică, o babă, o femeie văzută ca smintită sau o poveste demult citită, plantând în noi și dorul și curajul de a-i trece pragul.
Mă reîntorc iar și iar la această experiență. A mea ca om ce a fost poarta de intrare în viață a altui om. Mă locuiește până la os și o pierd continuu când vreau să îi dau un nume.
Sunt plină de binecuvântări.
Pentru că nu m-am smintit, nu m-am pierdut în și după această experiență a nemaiîntâlnitului.
Pentru că nu am rămas la fel, în vechile orbiri de suprafață, mințindu-mă că ce-am simțit nu am simțit de fapt.
Pentru că am înțeles că nu pot explica, ci doar emana taina cu care m-a amprentat pătrunderea mea în lumea dintre lumi.
Pentru că m-am reîntors cu simțuri imaculate să trăiesc natura, poezia, poveștile, năstrușnica frumusețe a zilelor obișnuite.
Pentru că mi-am creat din timp oamenii, relațiile, situațiile și instrumentele lăuntrice pe care să mă sprijin, lăsându-mă purtată de năucitorul extraordinar de a da viață ca de o ploaie fertilă, nu ca de un uragan devastator.
Respir preschimbată.
Cu taina în inimă, țin deschisă ușa dintre lumi. Și de aici te pot însoți și pe tine, dacă simți.
Să îți pregătești sufletul și casa dinăuntru pentru concepție, sarcină, nașterea și întâmpinarea copilului tău.
Și pentru lumea dintre lumi ce ți se va deschide în această etapă a vieții tale. Unde locuiesc și glăsuiesc laolaltă aspecte trans-generaționale, trans-biografice, mitologice, arhetipale. Dar și ale copilului ce-ai fost. Toate uriașe, profunde, transformatoare. Unde reperele tale exterioare, granițele trupești, de timp și spațiu sunt dizolvate în eter.
Să trăiești întâlnirea cu copilul tău, încă de la concepție, în aerul curat al conștienței.
Concepția, sarcina, nașterea unui copil se petrec prin noi, din noi, în noi, femeile. Însă cu noi respirând mai ales în această lume a sufletului viu. Mare parte din cele ce le vom fi trăit aici va pulsa veșnic în noi drept taină.
Taina prin care devenim mai însorite, mai înstelate, mai împădurite.
Taina prin care ne preschimbăm în vise, atingeri, poezie cu care facem viața mai frumoasă.
Foto credit: Ray Collins – Portal
